Controlul a fost acreditat de-a lungul timpului ca fiind una duntre functiile importante ale managementului, insa este prezent in viata cotidiana in multe forme si culori. Avand atribute si nuante diferite, pe o plaja ce variaza de la forme de control totalitar, ultracentralizat, pana la modele participative, mai flexibil-democratice.
(Acest articol a aparut prima oara aici)
Mergand in zona concretului, te invit sa exploram cateva perspective noi, din practica.
Ma voi referi in special la doua concepte interesante promovate cu ardoare in zilele noastre, si anume Leadershipul si Intraprenoriatul, debordand energie pozitiva si datatoare de sperante mai ales oamenilor din multinationale. In intelegerea mea, ambele intentioneaza sa schimbe in bine paradigma conducerii si a conducatorului si, implicit, a functiei de control intr-o organizatie.
Leadershipul este probabil cel mai ‘pe val’ curent transformational si pretinde ca managerii ar trebui sa fie (si) Leaderi, iar oamenii sa-i urmeze din convingerea ca e in interesul si spre binele tuturor sa o faca. E plina piata de cursuri, traininguri, workshop-uri si programe de coaching despre Leadership. Macar la capitolul initiativa de business stam bine, nu-i asa?
Intraprenoriatul propune ca managerii sa se simta si sa actioneze ca parte in afacerea in care conduc o echipa de oameni sau chiar intreaga companie si sa ia decizii ca un antreprenor responsabil. Daca am ceda (nervos) scepticismului, am putea spune ca avem de-a face de fapt cu o forma de delegare a respunderii impachetata frumos.
E posibil, ba chiar probabil sa generez comentarii cum ca am simplificat mult ambele concepte, ca doctrina si teoria sunt mult mai complexe, etc. Imi asum insa acest lucru si consider ca e destul de evident ca ma refer la manifestarea practica a acestora, departe de dorinta de a provoca o discutie doctrinar- intelectuala.
Perceptia mea este ca aceste doua concepte au si o doza de intentie pozitiva, insa scopul nedeclarat pare ca lucreaza la a da o alta fata – mai umana – functiei de control. Si sa escamoteze pe undeva inechitatea acesteia, atunci cand controlul, intamplator sau nu, chiar este forta principala ce face o companie sa se dezvolte.
De ce spun asta? Pentru ca, in mod paradoxal, o mare parte a companiilor ce promoveaza aceste doua curente la interior isi trimit managerii Leaderi si Intraprenori la cursuri despre: tehnici de manipulare, negociere si comunicare persuasiva, precum si alte metode care ma duc cu gandul la forme ce-i drept mai subtile, dar nu mai putin totalitare de organizare din trecut, nicidecum la companiile evoluate, emancipate ale anului 2013.
Eu personal ma incapatanez sa cred ca Leaderul autentic este identificat, recunoscut si acceptat de catre oamenii care il urmeaza si ii impartasesc viziunea din proprie alegere, si nu pentru ca susnumitul a urmat cursuri de Leadership sau a fost decretat ca atare de catre superiorii sai.
Intraprenorul este, cel putin din perspectiva mea, un personaj apasat virtual , ca sa nu zic utopic de-a dreptul. Si asta pentru ca, oricat de sistematic si profund indoctrinat ar fi, si oricat de tare ar vrea el insusi sa se creada actionar al companiei unde ESTE ANGAJAT, la sfarsitul lunii/trimestrului/anului, este apreciat sau penalizat de catre ‘superiorii’ sai, in functie de obiectivele pe care le-a atins – sau nu. In realitatea ceva mai frusta si mai putin sofisticata a afacerilor, un Antreprenor este apreciat sau penalizat exclusiv de catre clientii si piata in care activeaza, in functie de valoarea adaugata pe care o ofera. Subiectiv versus Obiectiv. Sofistica versus Logica.
Si atunci, cine controleaza, si mai ales, pe cine? Sistemele de control create pentru a induce aparenta echitatii, a libertatii si pentru a dezamorsa aprioric potentialul conflictual intr-o organizatie, ii controleaza pe managerii care se presupune ca sunt Leaderi si/sau Intraprenori. Ca orice ipoteza falsa, si aceasta vopsire a gardului si gadilare a angajatului, isi arata ponosul la fix totalul general. Adica da cu minus.
Si, ca sa inchei, toata povestea asta ma duce cu gandul la metafora biblica a neamestecului uleiului cu apa. A veridicului cu iz placut de reusita cu adevarul plin de asperitati al minciunii care iese implacabil la suprafata. De fapt, de ce avem nevoie de atata control? Dar, pana la urma, e doar o perceptie a mea.
