Este o normalitate ca in schimbul unor servicii sa primesti bani, se cheama “job”. La fel de normal este ca in ziua de astazi pe langa o baza fixa (hai sa-i spunem un salariu de confort care te face sa nu te gandesti ce-i pui lu’ ala micu maine pe masa) sa existe si un bonus care sa reflecte masura priceperii tale in activitatea pe care o desfasori. Crezi ca este suficient?

Nu sunt convins ca stii dar majoritatea conceptelor actuale dupa care se ghideaza marile corporatii sunt extrem de vechi si extrem de depasite. Este un bull-shit enorm mazgalit in multe carti “de specialitate” despre organigrame, motivatia angajatiilor si modul de management al unei companii. Ceea ce scriu acei baieti sunt urletul disperat al fricii de schimbare, ideea de baza fiind ca “daca a functionat pana acum va functiona in continuare”. Da?! Si cu criza financiara ce facem?!

Cum ar fi putut Adam Smith (pionierul teoriei diviziunii muncii) ca in 1776 sa poata sti ceva despre o companie ce activeaza pe internet? Sau Henry Ford care in 1908 a introdus in fabricatie faimosul model T. Ei au fost vizionarii acelor timpuri dar fara legatura cu actualul prezent. Lumea se schimba dar daca te uiti atent o sa vezi ca nu acelasi lucru se intampla si cu companiile. Si asta din cauza istoricului, mai ales daca istoricul a confirmat si compania a avut succes. Intr-un fel ma bucur pentru ca asta inseamna evolutie, si probabil ca fara disparitia dinozaurilor omul modern nu ar fi existat. Si nici iPhone-ul.

Revenind la diviziunea muncii conform careia pentru a avea un produs bun trebuie sa ai mai multi muncitori specializati, fiecare insarcinat cu bucatica lui din realizarea produsului, te intreb daca asta nu cumva e munca de robot. Evident ca da, si atunci de ce sa nu folosim roboti in loc de oameni? Acei roboti care nu existau acum 100 de ani. Acei roboti care in online se pot numi mai scurt “boti”. Si sa lasam oamenii sa faca ce stiu ei mai bine: sa fie creativi si sa se bucure de creativitatea lor.

In comertul online o piatra de moara al site-urilor o reprezinta documentarea. Sa iei fiecare produs nou si sa-i setezi specificatiile, descrierea, pozele, etc. La un calcul simplu, documentarea a  100.000   50.000 produse pe o platforma medie de ecommerce dureaza cam 50.000x6minute=5.000 ore, care pentru un angajat ar insemna 3 ani, o luna si 14 zile (1.575 produse documentate/an, 52 saptamani/an – 5 de concediu – 2 din cauza multor sarbatori legale, cam 225 zile efectiv lucratoare). In trei angajati -> un an si un pic. Cu documentare automata -> o saptamana.

Amazon are listate (cu livrare imediata) 1.732.784 produse. In cat timp crezi ca le-a documentat?

Am deviat un pic de la subiect ca sa intelegi ce se petrece in mintea unui virtual “negru” care lucreaza “pe plantatia de bumbac”, produsul documentat de el fiind efemer (datorita vitezei de invechire a tehnologiei) si care nu se poate bucura de rodul muncii sale. Este versiunea actualizata a sclavului apartinand companiilor de azi ce folosesc masini cu abur.

Bucuria sensului muncii tale ar trebui sa fie in completarea pachetului salarial, dar acest lucru nu prea se intampla. Sunt mult prea putine companii la nivel global care-si pun aceasta problema (e drept, majoritatea sunt din sectorul tehnologiei) cele mai multe fiind destul de proaspete, infiintate acum 20-30 de ani.  “Whole Foods” implica fiecare angajat in procesul de management, organigrama fiind extrem de plata, iar la nivel de magazin “sefia” se schimba lunar, in mod democratic, intre angajati; Google si Apple obliga angajatii sa fie creativi prin alocarea catorva ore pe saptamana pentru task-uri care nu au legatura cu activitatea zilnica desfasurata precum si prin anumite proiecte independente, chiar personale (bonusate cateodata chiar cu sute de mii de dolari). Ca sa fiu mai scurt: apartenenta sincera la valorile companiei si identificarea cu produsele ei=bucuria sensului muncii angajatului. Creativitate, nu robotism.

Bun, si acum marea intrebare. Daca muncesti intr-o multinationala (sigur esti executant, deci nu exista sensul muncii, doar aplici procedurile venite “se sus”) si piata pe care activezi se contracta (zero bonusuri) ba mai mult, urmeaza si o scadere a market-share-ului din cauza unor decizii proaste (evident nu ale tale, chiar daca si Coca-Cola si P&G gresesc, ei gresesc dupa multe cercetari de piata, focus-grupuri si brainstorming cu o armata de consultanti) si in cazul asta prost ramai si fara salariul de baza. N-am terminat, urmeaza partea cea mai proasta: din cauza contractului semnat acum cativa ani esti obligat sa muncesti in continuare! GRATIS.

Ce faci?

 

 

.